検索キーワード： ナレーター "Andrei Bibire" すべてのカテゴリー

Roman de maturizare, roman al deformării, 12 povestiri cu acelaşi narator, toate aceste variante sunt corecte şi, în acelaşi timp, departe de a descrie cu exactitate Copilăria lui Kaspar Hauser, o reinterpretare a motivului literar al copilului crescut de lupi. Romanul lui Bobiţă, pasager al tramvaielor ceauşiste, explorator al vechilor crematorii şi al şantierelor din Berceni, este şi unul dedicat Bucureştiului, surprins în perioada sa de trecere de la socialismul luminos la democraţia originală.

Sebastian este burlac, functionar la primarie, scriitor aspirant si potential infractor. Gratiela e mama, sotie inselata, prezentatoare TV si incearca o afacere in agricultura eco. Vietile celor doi se intersecteaza de mai multe ori, in cele mai neasteptate moduri, dar intre ei nu pare sa se infiripe o relatie cu adevarat serioasa. El este prins intre problemele cu legea, un tata singur si morocanos, un catel bolnav pe care nici macar nu si l-a dorit si pornirea aproape compulsiva de a analiza orice detaliu din viata lui, ajungind deseori la concluzii absurde.

Ultimul roman al lui Aldous Huxley, Insula, este povestea societății palaneze ideale. Creată de mai bine de 100 de ani, prin dorința celor doi fondatori ai săi de a reuni tot ce era mai bun în lumile cunoscute, Pala modernă este clădită pe știință și tehnologie făcute pentru om, pe o filosofie de viață utilitaristă, pacifistă, pe democrație și mai ales pe atenția față de pericolele ce i-ar putea întrerupe buna funcționare.

Îşi bat joc de tine. Te fură, te învârt pe degete, te mint. Îţi castrează legile şi-ţi râd în nas. Te fac să-ţi fie ruşine să scoţi buletinul în aeroporturile lumii. Te tratează cu dispreţ şi, când li se pare c-ar fi nevoie, cu gaze. Te duc cu preşul promisiunilor. Te cred naiv, manipulabil, neinformat. De doi ani. Săptămână de săptămână, zi de zi, ceas de ceas. Trăieşti într-o ţară aflată în pragul cleptocraţiei, într-o democratură condusă de condamnaţi penal, de impostori şi de analfabeţi. Suporţi zilnic ruşinea de-a avea miniştri care nu ştiu să scrie şi să vorbească nici măcar în limba lor